Aventuri aproximative (4 Vol.)

• Autor: Vlad Musatescu
• Editura: Adevarul Holding
• Colectie: Adevarul
• Anul aparitiei: 2009
• Numar pagini: 1968

Din mai 1953, odata cu reaparitia revistei Flacara, al carei numar-pilot color il macheteaza, incepe ascensiunea lui Vlad Musatescu in postura de redactor-artistic (sau machetator, sau, cum se zice azi, art-director). Prin mana ii trec mai toate publicatiile importante, cum ar fi Gazeta literara, Magazin istoric, Cinema ori Scanteia. Putinul timp liber pe care il mai are, caci lucra la mai multe "razboaie" deodata, si-l petrece la Capsa sau la ferma de la Tancabesti pe care o cumparase in 1959 cu 2 lei/mp din banii imprumutati si returnati bunului sau prieten, scriitorul Constantin Chirita (casuta cu doua camere si antreu de la Tancabesti, ca si locuinta de pe Calea Mosilor, unde a scris majoritatea cartilor sale, au fost demolate din odinul lui Ceausescu, de executie ocupandu-se, cum zice Maiestrica, primarul "Ion Teleaga, zis Dinca"). Mai varstnicii gazetari ori scriitori si-l mai amintesc, poate, bantuind pe la Casa Scanteii, sau pe la celebrul restaurant al Uniunii Scriitorilor, aidoma unui personaj de film a l’americaine - ochelari usor fumurii, favoriti cazuti in barba ca neaua, costum sic din tergalul la moda atunci, precum cristalele Swarovski azi, si geanta diplomat. Daca adaugam chintalul cu bataie spre 140 si Fiatul 600, botezat "bombita", avem portretul succint al celui care in adolescenta visa sa devina "poet cosmic" si care nu numai in volumele de Aventuri apoximative s-a dovedit a fi un vesel cronicar al timpurilor lui.
Stresul muncii din presa scrisa si permanenta placere a lui Vlad Musatescu de a manca bine, dar si mult, au facut ca pacientului cam permanent al Institutului de Endocrinologie sa i se mai dea doar cinci ani de viata daca nu trece la regim strict, cu "branza de veci" delicatesa de capatai. Adio, asadar, cafele si mititei cu kilogramul, kentane si alte cele placeri nevinovate, stropite cu vreo Tamaioasa. Se pensioneaza, in 1968, cu diagnostic "adenom hipofizar, obezitate si hipertensiune arteriala", dar nu tine cont de avertismentul medicului si o pacaleste chiar pe "copila buna" Penke, cat se tinea ea de cerber grijuliu.
In 1973 ii apare, in revista Arges, condusa de poetul si prietenul Gh. Tomozei, unicul ciclu de poezii suprarealiste, prezentat astfel: "... Cei care il iubesc pe Marele Vlad vor avea surpriza de a-i descoperi vocatia esentiala: aceea de poet". Poemele ii apar dupa treizeci de ani de cand Geo Dumitrescu il debutase ca poet, cu Moartea carabusului.
Dupa treizeci de ani de tacere editoriala, Vlad Musatescu incepe sa publice vartos: De-a puia-gaia (1975), De-a baba-oarba (1976), De-a baza (1977) si Contratimp (1981, 1983), Unchiul Andi "detectivul" si nepotii sai (1982), Cei trei veseli naparstoci (1985), Expeditia Nisetrul 2 (1987), Aventurile celor patru ostrogoti, (1992). In context, Uniunea Scriitorilor il firitiseste cu trei premii: 10.000 de lei pentru Contratimp, o "strachina folclorica, fara valoare declarata" (pentru Naparstoci) si un "blid, tot folcloric (pentru Unchiul Andi...), cele doua vase fiind folosite de prolificul prozator ori de cate ori poftea, si poftea des, la "mancarea preferata, dar si profund nationala: fasolea batuta, cu ulei si usturoi, cu ceapa prajita deasupra, basca boiaua, si-alaturi, pe blid, carnatii de casa, bine prajiti, pan’ ce devin crocanti".
Aparitiile editoriale continua cu Aventurile aproximative. Astfel, Editura Cartea Romaneasca ii tipareste primele trei volume (1984, 1986, 1987), iar al patrulea este blocat la mantinela cenzurii de tov. Dulea, de la Consiliul Culturii, care ii cere autorului sa schimbe titlul, pentru ca "noi, romanii, nu suntem un popor de aventurieri".
Ultimul volum prezinta cititorilor, dupa capitolul Maica-mare, unde mai eu peste noapte?, o serie de texte inedite (intitulate Istorii) ale acestui scriitor aparte. Aparte, pentru ca a asternut pe hartie (de toate soiurile, de la cea de ambalaj la cea igienica) mai ales ceea ce a trait, dar si pentru ca scrierile sale contribuie, nolens-volens, la istoria, romantata ori nu, a literaturii romane a anilor 1940 - 2000.