Băsescu n-a fost pus preşedinte de turci, de ruşi sau americani
Nu suntem în România lui Ceauşescu. Nu suntem în Libia lui Ghaddafi,
nici în Egipt, nici în Siria. Suntem într-o ţară nefericită, chinuită,
guvernată execrabil, dar
liberă. Avem mijloace democratice prin care putem schimba puterea. Nu
vreau să trăiesc încă o dată căderea preşedintelui României după
demonstraţii încheiate cu morţi şi răniţi, ar fi o sumbră prăbuşire în
timp a civilizaţiei din România, câtă s-a închegat în 20 şi ceva de ani.
Extraodinare manifestaţiile iniţiale pro Arafat. Ele reprezintă exorcizarea unui complex xenofob, de suspiciune şi chiar ură faţă de străin, fie el evreu, ungur sau arab, pe care naţionalismul ceauşist l-a indus românilor. Punerea calităţii umane profesionale înaintea meseriei de a fi român, "Raed Arafat - un român adevărat! ", mi se pare o adevărată mişcare tectonică în conştiinţa colectivă a românilor.
Emoţionantă susţinerea în stradă a unei idei morale - "Nu acceptăm jignirea şi alungarea doctorului Arafat de către T. Băsescu!" - desprinsă de suferinţele legate de sărăcie pe care le îndură oamenii.
Ce s-a întâmplat însă aseară în Piaţa Universităţii, şi se mai poate întâmpla, era inevitabil, dar nu este şi acceptabil. O mulţime pestriţă, animată doar de lozincile "Jos Băsescu!" şi "Huo!" şi dominată de la un moment încolo de grupuri de bătăuşi ai galeriilor de fotbal. Genul acesta de tineri, îndrăgostiţi de violenţa stradală, care au aruncat cu pietre şi au rănit grav câţiva jandarmi sunt cu siguranţă dintre cei care, în 2004-2005, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, izbucneau în urale când Băsescu arunca în mulţime sticla de şampanie golită boschetăreşte. Oricât m-ar scoate din sărite T. Băsescu, nu doresc, în calitate de cetăţean, să fiu reprezentat în stradă de asemenea indivizi. Şi cred că jandarmii nu trebuie denigraţi sau incriminaţi pentru că înţeleg să-şi facă datoria potrivit legii.
Mişcările de protest din ţară au fost declanşate, fără îndoială, de comportamentul strigător la cer al celui ajuns preşedinte al României. În alienarea lui mintală golănească, în loc să-şi recunoască greşelile, şi-a insultat propriul popor. Din acel moment, toate suferinţele şi umilinţele suportate în anii din urmă, toate rânjetele cinice afişate de Băsescu după ce, la începutul celui de-al doilea mandat, declara că el nu mai are ce pierde, au răbufnit şi nu vor putea fi domolite uşor.
Dar T. Băsescu nu se află în fruntea României pentru că a fost pus acolo de turci, de ruşi sau americani. El a fost ales prin votul cetăţenilor - unii dintre ei strigă acum în stradă "Jos Băsescu!" - prin urmare trebuie să părăsească Palatul Cotroceni tot pe o cale democratică. Oamenii au tot dreptul să protesteze autorizat, fără violenţă, de câte ori doresc. Dar soluţia acestei situaţii trebuie să fie politică.
Nu sper de la şobolanul mecanic Boc, ascuns acum în gaura lui cu tot partidul, sau de la marele masturbator cu Puterea T. Băsescu să dea vreo dovadă de conştiinţă şi onoare. Însă oricât s-ar opune ei, vor avea loc alegeri, fie anticipate, fie la termen. Şi acolo putem să mergem toţi, cu ştampila, nu cu piatra în mână.
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu