duminică, 23 iunie 2013

Ediţie nelimitată de iubire - Aproape

Aproape e genul de spectacol pe care îl faci cadou unui prieten într-o seară călduroasă de week-end. Ironic, actorii te primesc cu inima deschisă într-un iglu ca să simţi mai bine afecţiunea, tandreţea, iubirea. Povestitorul te invită să iei parte la istorisirile dintr-un orăşel din statul Maine, Almost. Atmosfera este de basm. De acolo se văd aurorele boreale asociate cu făcliile pe care le duc morţii, acolo există oameni care nu simt durerea şi ca în ecuaţia oricărui basm, rezultatul este un happy end.

Marele merit al actorilor este că reuşesc să te cucerească repede şi definitiv. Desigur că nu se poate trăi cu o inimă artificială şi nimeni nu umblă prin lume cu inima frântă într-o sacoşă şi cu atât mai puţin ea se poate repara cu un polizor. De data aceasta, actorii încearcă să vrăjească spectatorul şi nu să-l intrige, înspăimânte. Mesajul lor, deşi aparent naiv, conturează un teatru al iubirii, dăruit cu iubire. Aproape e unul dintre puţinele spectacole de licenţă care aleg reţeta înseninării spectatorului şi nu a încruntării lui.

Regula aristotelică a verosimilului este încălcată şi înlocuită cu sintagma "crede şi nu cerceta". Spaţiul, adică orăşelul Almost care nu s-a concretizat încă la nivel administrativ, juridic etc. stă sub semnătura scenografului Dan Titza. Atmosfera este feerică şi din când în când, te gândeşti că poate apare şi aurora boreală până la final. Decorul este minimalist, dar prin costume şi light design, brusc, Polul Nord pare mai aproape. Spectacolul se construieşte sub forma unui colaj în care prima poveste este cea care încheie ciclul happy ending-urilor. Însă datorită interpretării actorilor, posibilele "crize de diabet" sunt întâmpinate şi temperate de mult umor. Apogeul comicului este atins prin cele două cupluri formate din Ilona Brezoianu - Mihai Cojocaru şi Ilona Brezoianu - Andrei Cătălin. Nu întâmplător există un element comun. Toate personajele, fericite sau nefericite iubesc, au iubit sau nu ştiu ce este iubirea. Ilona Brezoianu este personajul atipic, ea nu poate iubi. Feminitatea este preferată unei atitudini puternice, emancipate şi independente, ea e mai degrabă un bad guy. Cum convingi o astfel de femeie să vadă o inimă într-un tablou? Mihai Cojocaru găseşte soluţia: răbdare, tandreţe şi diplomaţie! Situaţi la polul opus ca temperamente, cei doi construiesc cel mai comic cuplu. Andrei Cătălin îşi conturează personajul în contrast cu celelalte. Dacă toţi sunt plini de sentimente şi trăiri, el nu simte nimic, nici durere, nici plăcere. Viaţa lui se rezumă la registrele cu liste unde sunt însemnate lucrurile de care trebuie să-i fie frică şi care îl pot răni, printre care şi fetele frumoase. Ilona Brezoianu, de data aceasta gospodină şi mai temperată, este cea care dăruieşte iubire şi joacă rolul de salvatoare. Ea se remarcă prin forţa cu care îşi construieşte personajele şi mai ales prin calitatea întâlnită tot mai rar la actori, aceea de a te face să râzi cu lacrimi.

Cuplul Andrada Fuscaş - Cătălin Oprea reuşeşte să salveze drama lor din ghearele clişeului. Partenerul este trezit în miez de noapte de către iubita disperată care îşi cere autoritar dragostea împărtăşită. Tot ceea ce a oferit trebuie să-i fie restituit în cazul în care apar alţi "tipi" în viaţa ei. Isteria Andradei Fuscaş este temperată prin naivitatea şi calmul lui Cătălin Oprea. După ce este acoperit, la propriu, de iubirea pe care a oferit-o îi dăruieşte femeii, cutiuţa fericirii şi bijuteria - dovada iubirii. Misoginism? Actorii ocolesc subtil această rută.

Când dragostea ta sfârşeşte în braţele altuia, nicio grijă va veni altă dragoste. Acesta este mesajul triunghiului amoros Lorena Luchian - Vladimir Albu - Anca Markos. Povestea se construieşte la nivel de amiciţie, fără profunzime, căci decepţia din iubire se depăşeşte repede prin apariţia chelneriţei care te salvează din mizerie. La urma urmei, jocul de-a dragostea nu este cel mai complicat şi are doza sa de superficialitate. Discursul Irinei Antonie compensează lipsa dramatismului celorlalte momente. Din orgoliu, ea a respins iubirea, iar soţul ei, prin legea hazardului a murit. Cu inima frântă, îi aduce un ultim omagiu în orăşelul Almost. Însă, cum Almost se dovedeşte a fi oraşul unde există un suflet pereche pentru oricine, inima îi este reparată de o nouă iubire.

Pe principiul "totul e bine când se termină cu bine", ciclul poveştilor se încheie cu un înconjur în jurul lumii... sau în jurul unui bulgăre de zăpadă. Ultima regăsire aduce ninsoarea, toţi sunt fericiţi, actorii ies la rampă, iar eu am încălecat pe-o şa şi v-am invitat la teatru aşa.





Producţie UNATC "I.L. Caragiale".
Aproape, de John Cariani.
Spectacol de licenţă Arta Actorului jucat la sala "Ion Cojar" Palatul Naţional al Copiilor.
Clasa: prof. univ. dr. Adrian Titieni. Coordonator proiect: lect. univ. dr. Andreea Vulpe.
Scenografia: Dan Titza Traducerea: Cristi Juncu.
Distribuţia: Mihai Cojocaru, Alin Stan, Cătălin Jugravu, Tavi Costin, Cătălin Oprea, Alex Mustăţea, Andrei Cătălin, Vladimir Albu, Lorena Luchian, Liviana Murgoci, Francesca Leonte, Andrada Fuscaş, Ilona Brezoianu, Anca Markos, Irina Antonie, Diana Matei, Mădălina Craiu.