Cu ochii urmarindu-si prada din mijlocul unei vegetatii abundente, fiara asteapta. Asteapta sa apara de undeva animalul sortit a fi vanat pentru a-i servi drept hrana.
Cine stie? Poate isi va gasi o prada bogata chiar in clipele urmatoare. Sau poate ca va ramane flamand inca cateva zile.
Frumusetea sa regala constituie o tentatie deosebita pentru om de a-l vana pentru blana. Si tot dimensiunile sale considerabile pot fi un pretext pentru a induce teama in randul oamenilor aflati in preajma sa.
Uneori foamea il poate aduce aproape de asezarile omenesti, indemnandu-l sa atace fie vitele, fie chiar pe oameni. Poate ca, pentru aceasta situatie, este chiar vina omului, care i-a invadat teritoriul de viata si de vanatoare; si poate ca tot omul care s-a apropiat prea mult de teritoriul fiarei, patrunzand nepermis de adanc in lumea salbaticiei, nu-si da seama ca este pe post de intrus si alunga salbaticiunile de pe propriul lor teritoriu de bastina, aparand un teritoriu cucerit de la animalele salbatice pe care le alunga acum din propria lor casa, ucigandu-le chiar.
Sa ne trezim, frati oameni, si sa invatam sa respectam natura si pe vietuitoarele care traiesc in ea. Sa nu uitam ca "fiarele" nu ataca decat atunci cand sunt flamande si-si cauta hrana cu disperare, pentru a supravietui, sau atunci cand le-a fost incalcat teritoriul cu prea multa brutalitate, rapindu-le din modalitatile de supravietuire.
Si sa nu uitam ca, de multe ori, adevaratele fiare suntem chiar noi, cei care ne numim OAMENI.
