Nu va mai apuca sa ne spuna fie si macar "doar o vorba"; a plecat prea repede, poate chiar mult prea repede dintre noi. Va tine discursuri si lectii poate doar spiritelor alese, aflate undeva, intr-o stea, departe de lumea aceasta dezlantuita.
A fost o minte sclipitoare, un spirit nelinistit, indragostit de limba romana, pe care a cultivat-o si a aparat-o pana in panzele albe. Nu a acceptat niciodata compromisuri de bunavoie, luptandu-se pana si cu morile de vant pentru apararea ideilor in care credea cu sfintenie.
Era de o meticulozitate fantastica, asa il descriu toti care l-au cunoscut. Nu facea niciodata aprecieri desarte, gratuite, analizand indeung problemele pana isi dadea verdictul. Era exigent cu sine insusi si exigent cu studentii pe care ii indruma.
Nu il vom mai vedea printre noi si nu il vom mai auzi decat in inregistrarile facute. Dar cu siguranta va fi cu ochii pe noi de acolo, de sus, dintr-o stea indepartata...
Nu va vom uita pentru mult timp, iubite domnule profesor!
