joi, 18 decembrie 2014

CSM : procurorul Telepatia, “exercitarea functiei cu rea-credinta”

CSM : procurorul Telepatia, “exercitarea functiei cu rea-credinta”

emilian_eva
Lumea justitiei (www.luju.ro) aduce dovada abuzurilor savarsite de procurorul Emilian Eva.
La sfarsitul lunii octombrie 2014, procurorul Emilian Eva (foto), autorul rechizitoriului din “Dosarul Telepatia”, a fost sanctionat disciplinar de Sectia pentru procurori a CSM pentru “manifestari care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei” si “exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta”. Membrii CSM au stabilit, in sedinta din 29 octombrie 2014, ca Eva, in prezent procuror la Parchetul Tribunalului Iasi, a comis abaterile disciplinare prevazute de art. 99 lit. a) si lit. t) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, astfel ca au dispus sanctionarea procurorului cu diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu 20% pe o perioada de 5 luni. Tot atunci si pentru aceleasi abateri disciplinare, CSM a decis sanctionarea cu avertisment si a procurorului Calin Sorin Mihai, de la Parchetul Tribunalului Iasi, fost sef al DNA Iasi. De altfel, faptele pentru care Emilian Eva a fost sanctionat ar fi fost comise pe vremea in care acesta activa la structura DNA condusa de Calin Sorin Mihai.
Hotararea Sectiei pentru procurori a CSM dezvaluie insa modul de lucru al procurorului Emilian Eva. Acesta a fost cercetat disciplinar si ulterior sanctionat dupa ce a facut un pact cu un inculpat dintr-un dosar pe care il instrumenta.
Kovesi a sesizat Inspectia Judiciara
Mai exact, este vorba despre un troc. Emilian Eva i-a cerut inculpatului sa accepte sa poarte tehnica pentru a obtine informatii utile in vederea instrumentarii unor eventuale dosare cu judecatori de pe raza Curtii de Apel Iasi. In Hotararea CSM se precizeaza cat se poate de limpede ca Emilian Eva i-a promis inculpatului ca “il va pune in libertate daca va accepta sa colaboreze in scopul organizarii unui flagrant si obtinerii de probe impotriva unor persoane vizati fiind unii judecatori din cadrul Curtii de Apel Iasi”. O acuzatie extrem de grava. De precizat este ca Inspectia Judiciara a fost sesizata la 1 noiembrie 2013, chiar de catre sefa DNA, Laura Codruta Kovesi.
Potrivit Hotararii CSM nr. 10P din 29 octombrie 2014, procurorul Emilian Eva a facut o intelegere cu un inculpat dintr-un dosar pe care il instrumenta, promitandu-i acestuia ca va fi pus in libertate, ceea ce in prima faza s-a si intamplat. In schimb, se arata in Hotararea CSM, inculpatul trebuia sa faca denunturi si sa accepte sa poarte tehnica de interceptare, in vederea realizarii unor dosare care sa vizeze judecatori din Iasi: “In motivarea actiunii disciplinare s-a retinut, in esenta, ca paratul procuror Emilian Eva, la acel moment procuror in cadrul DNA – ST Iasi, a incheiat o intelegere cu CTF, inculpat in dosarul nr…./P/2013 instrumentat de parat, caruia i-a promis punerea in libertate daca va fi de acord sa poarte tehnica in vederea obtinerii de informatii utile instrumentarii unor eventuale alte dosare de coruptie care vizau mai multi judecatori de pe raza Curtii de Apel Iasi.
Pentru punerea in practica a intelegerii, paratul a recurs la plasmuirea unor situatii aparent reale care sa atraga competenta DIICOT, in vederea obtinerii de la aceasta structura a unei adrese din care sa rezulte ca inculpatul a forumulat un denunt si, ca in aceasta situatie poate fi pus in libertate”.
Modul in care procurorul Emilian Eva a actionat a fost insa unul neprofesionist. Asta scrie negru pe alb in Hotararea CSM de sanctionare a lui Emilian Eva si a fostului sef DNA Iasi Calin Sorin Mihai. In opinia CSM, negocierea dintre Emilian Eva si inculpat a adus prejudicii imaginii Justitiei in ansamblul sau, o astfel de practica neavand suport in procedura penala, existand texte de lege care interzic asemenea metode. CSM a decis ca Emilian Eva si-a depasit competentele, inoculandu-se ideea ca procurorul poate influenta deciziile instantei prin alte mijloace decat cele stabilite de lege.
In aceeasi Hotarare CSM se arata ca Eva a savarsit cu intentie abaterea disciplinara constand in exercitarea functiei cu rea credinta, incalcand normele de drept procesual cu stiinta. De asemenea, despre procurorul Emilian Eva se mentioneaza ca a urmarit sa vatameze interesele si drepturile unor persoane care ar fi putut fi subiectul unor anchete in dosare penale pe o constructie probatorie interzisa de lege.
Iata ce a retinut Sectia pentru procurori din CSM referitor la abaterea disciplinara privind “manifestari care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei” savarsita de Emilian Eva:
Sectia pentru procurori apreciaza ca negocierea purtata intre paratul procuror Emilian Eva si inculpatul CT, ce avea ca obiect revocarea sau inlocuirea unei masuri preventive in schimbul denuntarii si participarii de catre inculpat la organizarea unui flagrant in vederea descoperirii unor fapte penale, constituie elementul material care a adus prejudicii nu numai reputatiei magistratilor parati in cauza, ci si imaginii justitiei in ansamblul sau.
Sectia pentru procurori constata ca o astfel de intelegere intre procuror si inculpat nu are suport in procedura penala, existand chiar texte de lege care interzic asemenea practici. Astfel, strategia unei anchete criminalistice nu poate exista decat in conformitate cu legea si, asa cum rezulta si din declaratiile martorului IAC, unul din aparatorii inculpatului, promisiunea paratului procuror in sensul ca il va pune in libertate pe inculpat, in schimbul denunturilor sale, nu are niciun fel de fundament juridic, procurorul nefiind cel care dispune starea de libertate a inculpatului, ci doar face propuneri cu privire la acest aspect.
Fapta paratului procuror Emilian Eva se caracterizeaza printr-un vadit neprofesionalism, fiind bazata pe depasirea competentelor, pe inocularea ideii ca procurorul poate influenta insasi deciziile instantei-prin alte mijloace decat cele stabilite prin lege, ca are putere discretionara asupra starii de libertate a inculpatului, creand aparenta acestui abuz de putere nu numai in ochii inculpatului in cauza si ai aparatorilor acestuia, dar, mai grav, si in ochii opiniei publice. Faptul ca actiunea deliberata a procurorului Emilian Eva nu a fost doar subiectul unei analize cu conotatie subiectiva si negativa din partea ziaristilor din presa locala este demonstrata prin reactia ulterioara aparitiei articolelor in presa din partea conducerii structurii centrale a DNA, care a declarat imediat recurs la solutia instantei de fond de inlocuire a masurii arestarii preventive a inculpatului CT, situandu-se astfel pe pozitie contrara celei avute de procurorul de sedinta, paratul CSM.
Solutia instantei de recurs, de admitere a recursului formulat de DNA si de casare a solutiei instantei de fond, a aparut ca o reparatie a imaginii parchetului si de restabilire a climatului de siguranta si legalitate in randul opiniei publice.
In ceea ce priveste latura subiectiva, intentia paratului procuror apare ca evidenta in opinia Sectiei prin insasi modul in care a pregatit si realizat, asa cum sustine chiar paratul, aceasta ‘strategie de ancheta’, actionand conform principiului ‘scopul scuza mijloacele’. Desi paratul procuror nu a recunoscut existenta unei negocieri directe intre el si inculpat, acesta recunoaste existenta acesteia cu avocatii inculpatului, considerand acest demers legal, fara insa a justifica juridic aceasta sustinere.
Implicarea avocatilor inculpatului si ofiterilor de politie judiciara, la indemnul procurorului parat Emilian Eva in redactarea unor denunturi in numele inculpatului, o parte dintre ele neinregistrate si nesemnate decat ulterior solutiei de punere in libertate a inculpatului, demonstreaza o practica interzisa de lege, straina oricaror proceduri penale, probata prin declaratiile martorilor implicati.
Aceasta negociere procuror-inculpat, prin incalcarea de catre cel dintai a principiului legalitatii procesului penal, a avut ca urmare imediata stirbirea imaginii si autoritatii procurorului, dar si a judecatorului, care, in conditiile unei astfel de ipoteze, poate fi privit de catre un observator extren ca fiind lipsit de impartialitate, judecand nu numai pe baza probelor din dosare, ci si in temeiul unor alte regului cu vadit caracter neprincipial.
O astfel de intelegere a inoculat ideea periculoasa pentru activitatea procurorilor si respectarea legii in esenta ei, ca inlocuirea arestarii preventive ar trebui sa intervina in toate situatiile in care se formuleaza denunturi, indiferent daca acestea sunt apte sau nu sa se finalizeze cu trimiteri in judecata.
Pe de alt parte, orice eventual denunt pe care un inculpat l-ar face ‘la schimb’ nu reprezinta un argument pentru punerea sa in libertate, deoarece un inculpat nu prezinta un pericol pentru ordinea publica in functie de denunturile formulate, ci de circumstantele cauzei in care este cercetat”.
Iata ce a retinut Sectia pentru procurori din CSM referitor la abaterea disciplinara privind exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta savarsita de Emilian Eva:
In cazul paratului procuror Emilian Eva, Sectia constata ca a savarsit aceasta abatere cu intentie, incalcand cu stiinta normele de drept procesual, respectiv, pe cele referitoare la legalitatea urmaririi penale si a procesului penal prevazute in art. 2 CPP (art. 1 si 2 din NCPP), cu consecinta afectarii imaginii si a credibilitatii activitatii DNA, prin crearea unei aparente de lipsa de impartialitate din partea acestei institutii.
De asemenea, a incalcat dispozitiile art. 68 alin. 1) CPP, actualul art. 101 NCPP, in care se prevede ‘este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe‘.
Din intreg probatoriul administrat rezulta ca paratul Emilian Eva i-a promis inculpatului C.T. ca il va pune in libertate daca va accepta sa colaboreze in scopul organizarii unui flagrant si obtinerii de probe impotriva unor persoane vizati fiind unii judecatori din cadrul Curtii de Apel Iasi.
In scopul realizarii acestei activitati a convenit cu aparatorul inculpatului ca parte din faptele dezvaluite de inculpat sa se materializeze intr-un denunt pe care sa-l inregistreze la DIICOT, scopul exclusiv al depunerii denuntului fiind obtinerea unei adrese din partea acestei structuri din care sa rezulte ca inculpatul ar putea beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 692/2002, adresa pe care sa o foloseasca ulterior la instanta in sustinerea cererilor de revocare sau inlocuire a masurii arestarii preventive.
In dovedirea celor expuse trebuie mentionat faptul ca denuntul depus si inregistrat la DIICOT nu a demonstrat vreun caracter de urgenta, acesta nefiind inregistrat in registrul de dosare penale, ci doar in registrul general si nici nu a continut informatii relevante, motiv pentru care, fara a fi necesare verificari amanuntite, prin referatul intocmit de procurorul DIICOT la data de 11.02.2014 s-a dispus clasarea lucrarii.
Pe de alta parte, in situatia in care amenintarea directa sau indirecta din partea inculpatului C.G., dezvaluita prin acel denunt de catre inculpatul C., ar fi fost una reala, fiind vorba de o amenintare cu moartea care privea persoana procurorului Emilian Eva, acesta ar fi trebuit sa solicite protectie din partea organelor abilitate, ceea ce nu s-a intamplat, demonstrand inca o data caracterul nerealist al denuntului.
In ceea ce priveste faptele de coruptie ce au facut obiectul denunturilor de competenta DNA intocmite de ofiterul de politie judiciara si semnate de inculpat abia dupa pronuntarea solutiei de punere in libertate, din probele dosarului a rezultat ca, dupa ce s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriul nr. …/P/2013 din 26.08.2013, inculpatul a fost informat de aparatorul sau C.M. ca procurorul Emilian Eva le-a inregistrat in doua dosare penale, ca ii propune sa-l inregistreze pe inculpatul C. in penitenciar, iar in situatia in care nu il ajuta, va da solutii de neinceperea urmaririi penale pe care le va comunica la penitenciar sa afle toata lumea ca a facut denunturi, raspunsul inculpatului fiind in sensul ca nu-l intereseaza intrucat el nu a facut niciun denunt.
Aceasta situatie de fapt, ulterioara admiterii recursului prin incheierea nr. … din 26.08.2013 a Curtii de Apel Iasi, demonstreaza atat netemeinicia informatiilor ce au facut obiectul denunturilor inculpatului C., cat si faptul ca inculpatul a negociat cu procurorul de caz libertatea sa, nefiind vorba de o colaborare propriu-zisa cu organele de ancheta intemeiata pe cerintele art. 19 din Legea nr. 682/2002.
O alta incalcare a normelor de procedura din partea paratului procuror Emilian Eva a constat in aceea ca nu a emis nicio ordonanta prin care sa dispuna audierea de catre ofiterii de politie judiciara a inculpatului C.T., iar ‘audierea’ inculpatului la data de 16.08.2013 s-a efectuat fara a i se aduce la cunostinta inculpatului ca este inregistrat, fara sa se respecte dispozitiile referitoare la formularea unui denunt sau la audierea ca martor a inculpatului si fara a i se inmana spre citire si semnare de catre acesta in cazul in care cele mentionate ar fi corespuns cu ce a declarat, incalcandu-se dispozitiile art. 223 si art. 86 CPP care reglementeaza modul de sesizare si ascultarea martorilor.
O alta neregularitate in procedura ‘audierii’ o constituie faptul ca exemplarele declaratiilor inculpatului C.T., ce sunt datate manual cu data de 21.08.2013, care apar in dosarele cu nr. …/P/2013 si …/P/2013 si care au fost transmise la Cabinetul Procurorului sef al DNA la 11.09.2013, nu sunt vizate, pe cand ulterior, la data de 18.12.2013 cand s-au efectuat copii dupa ele la solicitarea inspectorilor, acestea apar vizate cu data de 21.08.2013 ca si cand la acea data au fost date de inculpat, fapt contrazis de cercetarile efectuate din care a rezultat ca declaratiile, daca au fost redactate in acea forma, au fost redactate la 16.08.2013 si semnate de inculpat la 21.08.2013, cand i-au fost aduse la arest de catre avocata A.O. la solicitarea ofiterului de politie C.F. si numai in urma indeplinirii conditiei puse procurorului Emilian Eva, respectiv dupa ce instanta il va pune in libertate.
Toate aceste fapte probeaza intentia clara a paratului procuror de nerespectare a normelor de procedura si exercitarea cu rea-credinta a profesiei in scopul urmarit de a vatama interesele si drepturile unor persoane care ar fi putut fi subiectul unor anchete in dosare penale intemeiate pe o constructie probatorie interzisa prin lege”. (www.luju.ro)

Judecator CSM : “Sefa DNA sa bata 100 de matanii”

Judecator CSM : “Sefa DNA sa bata 100 de matanii”

mircea_aron
Judecatorul Mircea Aron (foto) din CSM a tras miercuri un adevarat perdaf sefei DNA Laura Codruta Kovesi si procurorilor din parchetul anticoruptie pentru faptul ca au indraznit sa critice o solutie a unui judecator suprem. Judecatorul Mircea Aron a afirmat ca procurorii DNA ar trebui sa citeasca timp de o saptamana, in fiecare zi, art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care prevede ca “Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor”. De asemenea, Aron considera ca cei din DNA ar trebui sa bata 100 de matanii, tot zilnic, pentru modul in care au actionat in cazul judecatoarei Rodica Cosma de la ICCJ, care a fost reclamata la Inspectia Judiciara dupa ce a refuzat sa il aresteze pe Radu Mazare, in conditiile in final hotararea a fost confirmata de alte doua judecatoare ICCJ.
DNA-ul condus de Kovesi a incalcat independenta Justitiei
Aron a dat aceste sfaturi in sedinta Plenului CSM de miercuri, 17 decembrie 2014, cand s-a decis ca DNA a adus atingere independentei sistemului judiciar. Hotararea a fost luata in cazul privind sesizarea trimisa de sefa DNA Laura Codrutei Kovesi la Inspectia Judiciara pentru cercetarea si eventual sanctionarea judecatoarei Rodica Cosma de la Inalta Curte, care a refuzat sa il aresteze pe Radu Mazare.
In primavara acestui an, DNA a cerut cercetarea si sanctionarea judecatoarei Cosma, pentru “lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor judiciare ale procurorului, in conditiile legii” si “exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta”. Sesizarea a fost clasata de Inspectia Judiciara, dar in septembrie 2014, Sectia pentru judecatori a CSM a sesizat Inspectia Judiciare pentru efectuarea de verificari prin care sa se stabileasca daca DNA a adus sau nu atingere independentei justitiei si judecatoarei supreme Rodica Cosma.
Prezentam comunicatul CSM privind atingerea adusa independentei sistemului judiciar de catre DNA:
In sedinta din data de 17 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis ca intemeiata cererea de aparare a independentei sistemului judiciar, in raport de sesizarea Directiei Nationale Anticoruptie.
La data de 10 septembrie 2014, prin Hotarârea nr.832, Sectia pentru judecatori din cadrul Consiliului a solicitat Inspectiei Judiciare efectuarea de verificari privind posibila atingere adusa independentei justitiei si a unui judecator din cadrul ICCJ, de catre DNA.
Verificarile efectuate au evidentiat urmatoarele:
La data de 25.04.2014, DNA a sesizat Inspectia Judiciara in legatura cu posibila savarsire a abaterilor disciplinare prevazute de art. 99 lit. s) si t) din Legea nr. 303/2004, de catre doamna Cosma Rodica, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva a inculpatilor Radu Mazare, primarului Constantei, si Abraham Morgenstern. Prin incheierea din camera de consiliu din data de 09.04.2014, pronuntata de instanta suprema, a fost respinsa propunerea de arestare preventiva cu privire la cei doi inculpati, fiind dispusa luarea masurii controlului judiciar fata de acestia.
Demersul DNA a fost facut public in presa si a generat formularea unor comentarii cu privire la solutia adoptata in cauza.
Sub aspectul savarsirii abaterilor disciplinare de catre doamna judecator, Inspectia Judiciara a dispus clasarea cauzei, constatand ca nu exista indicii de savarsire a abaterilor disciplinare mentionate.
Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au retinut ca demersul Directiei Nationale Anticoruptie, initiat anterior ramanerii definitive a solutiei pronuntate in cauza, aduce atingere independentei sistemului judiciar in ansamblul sau, cu atat mai mult cu cat solutia dispusa a fost mentinuta in calea de atac. S-a mai retinut ca impotriva solutiilor pronuntate de judecatori pot fi exercitate caile de atac prevazute de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 1 si 30 din Legea nr.317/2004, in calitatea sa de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii apara corpul magistratilor impotriva oricarui act care le-ar putea afecta independenta sau impartialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
Prin urmare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca sesizarea Directiei Nationale Anticoruptie, in modalitatea in care a fost efectuata, este de natura sa aduca atingere independentei sistemului judiciar in ansamblul sau“.
Mircea Aron: “Articolul 129, dom’le, un procuror trebuie sa il cunoasca la fel ca si un judecator! Ce dispune Legea fundamentala? Or, critica unor hotarari judecatoresti nu se poate face decat in caile de atac, asa cum o spune articolul 129 din Constitutie”
Extrem de interesante au fost insa dezbaterile din timpul sedintei, in legatura cu modul in care a actionat DNA in acest caz. Mircea Aron a condamnat atitudinea sefilor DNA care au reclamat-o pe Rodica Cosma la Inspectia Judiciara, o opinie similara avand si judecatorul Norel Popescu, dar si, surprinzator, seful CSM Adrian Bordea.
Prezentam dezbaterile din plenul CSM pe marginea raportului Inspectiei Judiciare nr. 5085/IJ/3989/DIJ/5185/2014 avand ca obiect apararea independentei justitiei si a unui judecator:
Adrian Bordea: “Nu poti sa nu ai in vedere faptul ca se poate crea o presiune asupra judecatorului prin aceea ca te declari nemultumit de o solutie si se constata de fapt ca solutia pentru care tu te declari atat de nemultumit ramane definitiva in forma in care nemultumirea si-a manifestat efectele intr-un astfel de act, care, din nefericire, a ajuns mult prea devreme la presa“.
Norel Popescu: “Cred ca DNA putea sa formuleze aceste plangeri privind nemultumirirle legate de aceasta solutie dupa ce ramanea definitiva solutia. Pentru ca daca o faci pe parcursul judecarii unei cauze in calea de atac, unii colegi o pot interpreta si in alta cheie, si anume, faptul ca se doreste poate o alta solutie si… cum sa spun, ma rog, sa nu se interpreteze ca s-a incercat influentarea, eu stiu, completului de contestatie. Mi se pare ca era mai bine sa fie lasata dupa ce se solutiona chestiunea de fata“.
Mircea Aron: “Eu cred ca in demersuri de genul asta trebuie sa existe un angajament mai mare de responsabilitate. Fara discutie ca ceea ce a facut DNA-ul in ultimul an este un lucru fara precedent, a facut un lucru extraordinar in sensul ca a facut sa creasca increderea in Justitie si sa ajunga la cote pe care pana acum Justitia nu le-a avut dupa ’89 incoace. Deci, nu trebuie sa maculezi prin ceea ce faci la un moment dat fara sa te gandesti bine si fara maturitate, sa faci in asa fel incat la un moment dat sa basculeze totul impotriva ta. Or, din punct de vedere al dreptului, cand faci un astfel de demers, cand ceri sa fie sanctionat un magistrat de la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru abatere la litera d) atunci cand ai un demers juridic care nu a fost transat definitiv, respectiv, recursul nu fusese judecat, si tu ceri sa fie sanctionat judecatorul de la Inalta Curte de Casatie, mie mi se pare un semn de… hai sa il numesc de imaturitate, de o lipsa de gandire profunda si, pana la urma, cand ceri sa fie sanctionat cineva, e un demers important. Prin urmare, aici trebuie sa existe responsabilitate. Or, daca pana la urma se ajunge la… iata, chiar Inalta Curte de Casatie in recurs valideaza solutia judecatorului… dar chiar daca nu ar fi validat-o, articolul 129, dom’le, un procuror trebuie sa il cunoasca la fel ca si un judecator! Ce dispune Legea fundamentala? Or, critica unor hotarari judecatoresti nu se poate face decat in caile de atac, asa cum o spune articolul 129 din Constitutie (n.r. – Constitutia Romaniei art. 129 – ‘Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii’.). Sa te apuci sa lansezi un astfel de atac, pentru ca mie mi s-a parut ca este atac, mie mi se pare ca este pernicios, chiar pentru o institutie care a lucrat atat de frumos si atat de performant anul asta. Deci trebuie foarte multa atentie, lucrurile astea nu pot sa fie trecute cu vederea. Daca ar exista o sanctiune, sa zicem, ca in sistemul bisericesc, as spune, dom’le, sa bata o suta de matanii si sa citeasca articolul 1 o saptamana in fiecare dimineata cand se trezeste, ca in articolul 1 din Legea 303/2004 scrie care e diferenta intre judecator si procuror, care e diferenta de functie (n.r. – Legea nr. 303/2004 art. 1 – ‘Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor’.). Si atunci poate ca ar intelege foarte bine si ar fi suficient. Acum, pentru ca nu pot sa fac o astfel de confuzie de planuri, trebuie sa ma gandesc cum o sa votez si cu siguranta ca pe raport eu voi considera ca este adusa atingere independentei judecatorului si voi vota cu ‘DA’. Va multumesc!
Sesizarea Codrutei Kovesi impotriva judecatoarei Rodica Cosma de la ICCJ a fost clasata de Inspectia Judiciara: “Nu s-au gasit indiciile niciunei abateri disciplinare si nu a existat niciun motiv pentru inceperea cercetarii disciplinare”
In urma cu aproximativ trei luni, in 10 septembrie 2014, Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotarat cu unanimitate de voturi, sesizarea Inspectiei Judiciare in vederea efectuarii de verificari prin care sa se stabileasca daca Directia Nationala Anticoruptie a adus sau nu atingere independentei justitiei si judecatoarei supreme Rodica Cosma. Concret, CSM le-a cerut inspectorilor sa verifice daca nu cumva s-a creat o aparenta a lipsei de impartialitate prin maniera in care o anumita parte a presei si-a insusit punctul de vedere al DNA comentand cu partinire solutia ICCJ de respingere a cererii de arestare preventiva a lui Radu Mazare si a lui Abraham Morgenstern, fara a preciza ca aceasta solutie a fost confirmata de judecatoarele supreme Silvia Cerbu si Simona Encean: “Sectia apreciaza ca modalitatea de prezentare in spatiul public a solutiei adoptate in cauza de un judecator al ICCJ, fara a se mentiona faptul ca in recurs aceasta solutie a fost mentinuta, poate crea, la nivelul aparentei, o impresie de impartialitate” (n.r. – opinam ca dintr-o eroare Sectia a folosit “impresie de impartialitate” in loc de “impresie a lipsei de impartialitate”).
Prezentam pasaje din Hotararea nr. 832/10.09.2014 a Sectiei pentru judecatori a CSM, de sesizare a Inspectiei Judiciare:
“DNA a sesizat Inspectia Judiciara in legatura cu posibila savarsire de catre judecatoarea Rodica Cosma din cadrul ICCJ a abaterilor disciplinare prevazute de art. 99 lit. s) si t) din Legea nr. 303/2004, cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva a primarului Constantei, Radu Mazare, si a lui Abraham Morgenstern.
Demersul DNA a fost facut public in presa, ocazie cu care au fost formulate multiple comentarii cu privire la solutia adoptata in cauza.
Sectia apreciaza ca modalitatea de prezentare in spatiul public a solutiei adoptate in cauza de un judecator al ICCJ, fara a se mentiona faptul ca in recurs aceasta solutie a fost mentinuta, poate crea, la nivelul aparentei, o impresie de impartialitate.
(…)
Sectia pentru judecatori apreciaza ca este necesara efectuarea unor verificari in ceea ce priveste posibila atingere adusa independentei justitiei si a unui judecator de catre Directia Nationala Anticoruptie“.
Anterior, Inspectia Judiciara clasase sesizarea formulata de Laura Codruta Kovesi impotriva judecatoarei ICCJ Rodica Cosma, actiune prin care sefa DNA solicita practic cercetarea si sanctionarea acesteia pe motiv ca a refuzat sa il aresteze pe Radu Mazare, acuzand-o pe judecatoare ca si-ar fi exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta si ca ar fi utilizat termeni inadecvati in cuprinsul hotararii judecatoresti prin care a dispus cercetarea primarului in stare de libertate.
Reprezentantii Inspectiei Judiciare au precizat atunci pentru Lumeajustitiei.ro ca sesizarea inaintata in data de 28 aprilie 2014 de procurorul-sef al DNA, Laura Kovesi, a fost clasata, in data de 13 iunie 2014, in temeiul art. 45 din Legea 317/2004, stabilind ca “nu s-au gasit indiciile niciunei abateri disciplinare savarsite de judecatoarea Rodica Cosma de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si nu a existat niciun motiv pentru inceperea cercetarii disciplinare in ce o priveste pe aceasta, in consecinta, s-a dispus clasarea in verificari prealabile“. Inspectorii judiciari au retinut in raportul intocmit in urma verificarilor prealabile ca judecatoarea Rodica Cosma nu si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta si nici nu a incalcat normele de procedura, asa cum a pretins Laura Codruta Kovesi atunci cand a acuzat-o pe judecatoarea suprema ca a aplicat intr-un mod “profund straniu de spiritul ce se degaja din scopul, conditiile generale de aplicare a masurilor preventive in general dar si din conditiile, cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive reglementate prin dispozitiile art.202, art.223 CPP” si ca “a nesocotit in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept procesual penal“.
Actiunea Laurei Codruta Kovesi a fost apreciata ca fiind nejustificata cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoarei Rodica Cosma, pe care sefa DNA a atacat-o la Inspectia Judiciara, a fost mentinuta de instanta de control judiciar – judecatoarele supreme Silvia Cerbu si Simona Encean.
DNA: “Apreciem ca, in raport cu normele interne si europene, doamna judecator Cosma Rodica a nesocotit in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept procesual penal”
In aprilie 2014, DNA a reclamat-o pe judecatoarea Rodica Cosma de la ICCJ, solicitand cercetarea si eventual sanctionarea acesteia, dupa ce a refuzat sa il aresteze pe primarul din Constanta, Radu Mazare. Practic, DNA a cerut sanctionarea disciplinara av judecatoarei Rodica Cosma pentru “lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor judiciare ale procurorului, in conditiile legii” si “exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta”. Concret, procurorii o acuza pe Rodica Cosma ca a sustinut ca lispeste o proba si ca nu se desprinde existenta unui dialog intre Mazare si omul de afaceri, din care sa reiasa ca primarul a primit mita. DNA pretinde ca modul de aplicare a dispozitiilor referitoare la masurile preventive este “profund strain” de “spriritul ce se degaja din scopul, conditiile generale de aplicare a masurilor preventive in general dar si din conditiile, cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive reglementate prin dispozitiile art.202, art.223 CPP si denota incalcarea normelor de procedura”. Nu in ultimul rand, in opinia DNA, Cosma a ”nesocotit in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept procesual penal”.
Interesant este insa ca, asa cum mentionam mai sus, hotararea Rodicai Cosma a fost confirmata de alte doua judecatoare de la Inalta Curte, Silvia Cerbu si Simona Encean.
Iata ce a sustinut DNA in solicitarea adresata Inspectiei Judiciare:
In conformitate cu prevederile art.97 alin.(1) din Legea nr.303/2004 si art.45 din Legea nr.317/2004, republicate, cu modificarile si completarile ulterioare, va solicitam sa efectuati verificari sub aspectul respectarii normelor de procedura penala de catre doamna Rodica Cosma, judecator de drepturi si libertati in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, fapta ce ar putea constitui abatere disciplinara, prevazuta de art.99 lit.r) si t) din Legea nr.303/2004, pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea de sedinta nr.337 din data de 9 aprilie 2014, pronuntata in dosarul nr.1513/1/2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala a dispus, printre altele, respingerea propunerii de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie cu privire la inculpatii Mazare Radu Stefan si Morgenstern Avraham si luarea masurii controlului judiciar fata de acestia.
S-a retinut de catre doamna judecator de drepturi si libertati faptul ca, din examinarea actelor cauzei, procurorul nu a administrat, pana in acest moment procesual, probe care sa creeze suspiciunea rezonabila privind primirea (modalitate de savarsire a infractiunii de luare de mita retinuta in cauza) de catre inculpatul Mazare Radu Stefan a vreunei sume de bani, respectiv darea unei astfel de sume de catre inculpatul Morgenstern Avraham, pentru ca, in schimbul acesteia, inculpatul Mazare Radu Stefan sa-i faciliteze castigarea licitatiei si incheierea contractului de achizitie nr. 10.240 din 22.12.2011 intre Regia Autonoma „Exploatarea domeniului public si privat” Constanta si S.C. Shapir Structures S.R.L, al carei reprezentant era inculpatul Morgenstern Avraham….
Sub acest aspect, este important de subliniat faptul ca judecatorul de drepturi si libertati in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, nu a motivat de ce a inlaturat probele pe care le-a invocat procurorul si pe care si-a intemeiat propunerea de arestare preventiva.
Judecatorul de drepturi si libertati a sustinut, practic a reprosat procurorului ca lipseste o anume proba, iar sub acest aspect, in motivare a retinut ca nu se desprinde vreun dialog dintre inculpatul Mazare Radu si inculpatul Morgerstern Avraham din care sa rezulte ca banii au fost primiti de inculpatul Mazare Radu de la inculpatul Morgerstern Avraham – fila nr.34 motivare judecator fraza 4.
Practic, judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca, daca ar fi existat o astfel de proba, aceasta ar fi fost in masura sa dea greutate faptelor retinute in sarcina inculpatilor si sa consacre/consfinteasca realitatea de necontestat ca banii, obiectul mitei sunt in contul inculpatului Mazare Radu.
Se observa asadar ca judecatorul de drepturi si libertati Rodica Cosma este exponenta sustinerii ca luarea masurii arestarii preventive este posibila numai daca printre probele administrate de procuror, supuse evaluarii judecatorului se regaseste o anumita proba indicata de acesta! Deci, per a contrario in absenta probei pe care o indica judecatorul de drepturi si libertati nu se poate in mod rezonabil sustine acuzatia.
O asemenea interpretare este gresita iar un asemenea mod de aplicare a dispozitiilor legale referitoare la masurile preventive sunt profund straine spiritului ce se degaja din scopul, conditiile generale de aplicare a masurilor preventive in general dar si din conditiile, cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive reglementate prin dispozitiile art.202, art.223 CPP si denota incalcarea normelor de procedura.
Mai mult acrediteaza ideea ca ori de cate ori nu exista o proba la care se “gandeste” judecatorul de drepturi si libertati, nu poate fi justificata masura arestarii preventive, iar cand exista o proba evidenta, directa sau la limita evidentei, exista obligatia dispunerii masurii preventive. Nimic mai absurd, cu atat mai mult cu cat in faza de urmarire penala este chiar imposibila diferentierea intre probe si ce indicii temeinice, pe de o parte, iar pe de alta parte o asemenea interpretare a judecatorului induce obligatia evaluarii cantitative, ceea ce de asemenea contravine dispozitiilor legale.
Incalcarea normelor de procedura de catre doamna judecator Cosma Rodica nu s-a oprit aici ci, a continuat, deoarece, contrar asertiunilor anterioare a aratat, ca “dat fiind, insa, faptul ca impotriva celor doi inculpati se deruleaza o procedura judiciara, pentru buna desfasurare a acesteia, judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca se impune luarea masurii preventive a controlului judiciar”.
Asadar, in aceste circumstante descrise, judecatorul de drepturi si libertati a acreditat interpretarea, contrara dispozitiilor legale, conform careia, in lipsa dialogului dintre inculpatul Mazare Radu si inculpatul Morgerstern Avraham din care sa rezulte ca banii au fost primiti de inculpatul Mazare Radu de la inculpatul Morgerstern Avraham, restul probelor pe care procurorul si-a intemeiat propunerea de arestare daca nu confirma aceasta ipoteza nu confirma presupunerea rezonabila in raport cu acuzatia.
Apreciem ca, in raport cu normele interne si europene, doamna judecator Cosma Rodica a nesocotit in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept procesual penal. Concluzia instantei de judecata nu are nicio legatura cu procesul de evaluare a probelor si de analiza a scopului, conditiilor generale de aplicare a masurilor preventive, a cazurilor de aplicare a masurii arestarii preventive reglementate prin dispozitiile art.202, art.223 CPP.
Concluzia judecatorului de dreptului si libertati Cosma Rodica reflecta doar stradania de a evoca fara analiza sustinerile partilor, contrar responsabilitatii functiei de judecator care impune major interpretarea judiciara prin aplicarea legii, nu creativitate si originalitate.
Fata de cele de mai sus, urmeaza sa stabiliti daca exista indiciile savarsirii vreunei abateri disciplinare de catre doamna Rodica Cosma, judecator de drepturi si libertati in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, fapta ce ar putea constitui abatere disciplinara, prevazuta de art.99 lit.r) si t) din Legea nr.303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
UPDATE – Dupa aflarea deciziei CSM, care a concluzionat ca DNA a afectat independenta Justitiei, parchetul condus de Kovesi a fost postat urmatoarea replica:
„La data de 17 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca o sesizare a Directiei NationaleAnticoruptie referitoare la posibila savarsire a unor abateri disciplinare de catre un judecator al Inaltei Curti de Casatie siJustitie – Sectia penala, cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva a doi inculpati, este de natura sa aducaatingere independentei sistemului judiciar in ansamblulsau. Raportat la aceasta imprejurare, Biroul de Informare sRelatiiPublice este abilitat sa faca urmatoarele precizari: SesizareaInspectiei judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, de catreDirectia Nationala Anticoruptie, a fost intemeiata exclusiv pe art. 97, din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, potrivit caruia ‘orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducatoriiinstantelor si parchetelor, ilegatura cu activitatea sau conduitanecorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, incalcareaobligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsireade catre acestia a unor abateri disciplinare.
Respectiva sesizare a fost facuta la data de 25.04.2014, adica dupa solutionarea definitiva a cererii legate de masura preventiva formulata in cauza. Prin urmare, demersul DNA a fost efectuat cu respectarea cadrului legal, in exercitarea dreptul anterior mentionat. Mai mult, respectivul demers nu a fost facut public prin comunicat de presa”.

10 lucruri pe care NU trebuie să le spui copilului

10 lucruri pe care NU trebuie să le spui copilului

ce sa nu spui copilului
Cele mai grele cuvinte, cele mai mari dezamăgiri le avem mai ales de la cei pe care îi iubim. În virtutea acestei iubiri, ne permitem să fim uneori incredibil de duri.
Într-o zi, din nu mai ştiu ce motive, eram nu supărată, ci furioasă, iar când copilul a venit să mă întrebe dacă ieşim şi noi pe afară, am răcnit cu toată mânia pe care o aveam în mine: „Dispari! Lasă-mă în pace, nu vezi că am treabă!?“
Nu, chiar nu vedea, a venit doar să întrebe ceva. El nu ştia la ce mă gândeam, nu era problema lui, însă a primit efectul furiei mele.
Un răcnet care l-a speriat, care l-a făcut să se teamă de mine, de ceea ce aş putea face, de necunoscut; poate a crezut că din vina lui sunt supărată, poate chiar a început să se teamă de mine, mama lui, care, din senin, poate deveni furioasă, care este imprevizibilă, pe care nu se poate baza.

1. Lasă-mă, nu mă deranja!
Orice părinte are nevoie uneori de o pauză, de un timp pentru el sau pentru o treabă importantă pe care o face la un moment dat, dar a spune copilului de multe ori sau zilnic „lasă-mă, am treabă!“ îl va face să creadă că nu mai are niciun rost să îţi vorbească, deoarece va fi mereu respins.
Dacă se obişnuieşte să nu îţi spună lucruri când este mic, la adolescenţă nici atât nu va mai dori să îţi vorbească.
De mici, copiii ar trebui să ştie că părinţii lor au mereu timp pentru ei. Dacă chiar eşti foarte ocupat sau stresat, spune-i copilului: „Mami/tati are ceva de terminat acum, aşa că te rog mult să stai un pic liniştit, să te joci câteva minute, iar când termin mă joc cu tine“.


2. Mişcă-te mai repede!
Program supraîncărcat, trafic aglomerat, restaurant plin, somn insuficient… Majoritatea părinţilor copiilor care au început să facă singuri lucruri (să se spele, să se îmbrace, să mănânce etc.) spun aceste cuvinte copiilor lor.
Cât de des şi pe ce ton spuneţi copiilor aceste cuvinte? Dacă aţi devenit nervoşi, le spuneţi ţipând! Vom face copilul să se simtă vinovat că noi ne grăbim, însă nu îl vom motiva în niciun caz să se mişte mai repede.
Mai degrabă ne luăm un timp în plus pentru ca şi copilul să ţinp pasul sau îl anunţăm din timp ce are de făcut.

3. Eşti atât de…
… agasant, nu eşti sănătos la cap, atât de timid, eşti rău, mincinos, tâmpit, nesimţit, dezordonat etc. Etichetele pe care le punem copiilor sunt scurtături către schimbarea copilului în sensul pe care îl dictează etichetă.
Copiii mici cred ceea ce li se spune fără a pune nimic sub semnul îndoielii, mai ales dacă afirmaţiile vin de la părinţi, bunici sau de la persoane pe care le apreciază – bone, educatoare. Etichetele negative devin în acest fel profeţii autoîmplinite, aceste afirmaţii subminând încrederea în sine.
Chiar şi etichetele care par pozitive (şmecher, isteţ) pot să destabilizeze copilul, stabilindu-i nişte aşteptări nepotrivite sau inutile. Afirmaţiile dure (prost, leneş, ratat) taie foarte adânc.

4. Nu eşti în stare de nimic!
„Nu pot să cred că ai făcut aşa ceva“, „Era şi timpul să faci asta“, Nu faci nimic ca lumea“, „Puteai mai mult“ sunt afirmaţii care rănesc.
Învăţarea este, în general, un proces de încercări repetate; copilul nu s-a născut învăţat şi nu are un manual de calitate în dotare pentru a şti ce e bine şi ce nu şi cât de bine ar trebui făcute lucrurile pentru a mulţumi pe toată lumea.
Mai ales pe părinţii veşnic nemulţumiţi, pentru care orice face copilul e prea puţin. Chiar dacă copilul a făcut exact aceeaşi greşeala şi ieri, comentariul tău depreciativ nici nu îl ajută, nici nu îl face să înveţe să facă mai bine acel lucru.

5. Mai bine nu te mai făceam!
Dacă ai apucat să spui vreodată acest lucru copilului, înseamnă că trebuie să consulţi urgent un psiholog.
Nu numai pentru tine (care nu ştii să te controlezi şi ai deja probleme grave de comportament dacă ai fost capabilă să spui asta), dar mai ales pentru copilul tău, pe care l-ai traumatizat cumplit cu aceste cuvinte.
Te-ai gândit oare ce simte copilul care aude aceste cuvinte de la persoana în care are cea mai mare încredere din toată lumea?

6. De ce nu poţi să fii şi tu ca…?
Poate părea motivant să ai o rudă sau un prieten ca exemplu de comportament („Uite ce frumos desenează cutare, ce frumos se poartă X, cum ştie să îşi lege şireturile Y, Z nu mai bea din biberon, de ce nu poţi şi tu să faci asta?“).
Prin comparaţie, copilul care nu face aceste lucruri se va simţi prost şi va vrea să le facă şi el. Aproape întotdeauna, comparaţiile îşi ratează scopul.
Copilul tău este el însuşi , nu X, Y sau Z. Într-un fel, e normal ca părinţii să îşi compare copiii între ei sau cu ai altora, să găsească un cadru de referinţă pentru nivelul achiziţiilor psihomotorii ale acestora.
Dar – în niciun caz – nu lăsa copilul să te audă făcând asemenea comparaţii! Fiecare copil are ritmul lui de creştere şi dezvoltare, temperamental lui, personalitatea lui.
A-ţi compara copilul cu altcineva este ca şi cum i-ai spune copilului că ţi-ai dori ca el să fie altcineva sau altcumva. Aceasta le subminează încrederea în sine.

7. Te omor cu bătaia
Cu variaţiunile pe aceeaşi temă: „Te rup cu bătaia, îţi rup urechile, te arunc pe geam, te dau cu capul de pereţi…“.
Ameninţările, rezultate de obicei din frustrările părinţilor, sunt rareori eficiente. „Dacă nu faci asta, te bat/te omor/te dau afară etc.“
Problema este că orice ameninţare ai profera, dacă nu o duci la îndeplinire, îşi pierde valoarea. Şi asemenea ameninţări nu pot fi duse la îndeplinire!
De aceea, nu face ameninţări absurde, pe care nu le poţi pune în aplicare. Ameninţarea cu bătaia este cel mai ineficient mod de a schimba un comportament la copil.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai mult timp îi trebuie pentru „a-şi învăţa lecţia“ atunci când greşeşte.
Studiile arată că şansele ca un copil de doi-trei ani să repete greşeala pe care a făcut-o puţin mai devreme sunt de peste 80% – indiferent de metoda de pedeapsă folosită pentru acea greşeală.
Nici chiar pentru copiii mai mărişori nu există o strategie de disciplinare cu eficienţă garantată.


8. Să nu plângi!
Variaţiuni: „Nu fi trist!, Nu fi bebeluş! Nu ai motive să fii trist/ să-ţi fie frică!“. Dar copiii, mai ales cei mititei, sunt suficient de trişti sau supăraţi ca să plângă, deoarece ei nu ştiu să îşi asocieze eficient cuvintele cu sentimentele, acesta este mijlocul lor cel mai eficace de a-şi exprima sentimentele negative.
Ei devin supăraţi, chiar înfricoşaţi. A le spune să nu mai fie astfel nu îi face să se simtă mai bine, ba chiar le transmitem mesajul că emoţiile lor sunt greşite, că nu e bine să simtă lucrurile acestea.

9. Las’ că vezi tu când vine taică-tu!
Acest clişeu nu este numai o formă de ameninţare, ci şi o formă penibilă de disciplinare. Ca să disciplinezi eficient, trebuie să iei tu însăţi atitudine, imediat!
Disciplinarea amânată rupe legătura între acţiunea copilului şi consecinţele acesteia, iar eficienţa se pierde. Până vine părintele “bau-bau” acasă, copilul a şi uitat ce prostie a făcut.
Mai mult, agonia anticipării şi aşteptării pedepsei este mai cumplită decât pedeapsa însăşi pentru greşeala făcută de copil. Apoi, pasând pedepsirea în îndatorirea altcuiva, îţi subminezi autoritatea.
La ce bun să o ascult pe mama dacă oricum nu îmi face nimic? Există părinţi care preferă să îl prezinte pe celălalt ca „poliţistul rău“ pentru a nu se pune rău cu copilul, dar pierderile reale sunt mult mai mari – în termeni de încredere şi chiar de afecţiune. Dacă nu acum, când va fi adolescent!

10. Bună treabă! Ce copil bun!
Ce poate fi în neregulă cu aceste expresii?! Sunt nişte întăriri pozitive, sunt încurajări, nu? Singura lor problemă este că sunt nişte expresii vagi, nespecifice. Dacă spunem „Bravo! Bună treabă!“ pentru orice lucru mărunt pe care îl face copilul, remarca va deveni lipsită de semnificaţie. Un simplu refren.
Nu va mai fi motivat să facă şi eforturi reale pentru a realiza lucruri importante, deoarece toate sunt răsplătite cu „bună treabă“. Laudă cu adevărat numai realizările care presupun un efort din partea copilului, nu acţiunile pe care le face de nu ştiu câte ori zilnic.
Laudă comportamentul, nu copilul! Nu e deştept, cuminte, frumos, bun numai pentru că nu a dat mâncare pe jos sau pentru că a terminat un puzzle.

Câteva indicii:

  • Nu critica omul, ci comportamentul acestuia, pentru că nimeni nu este în totalitate sau permanent rău, prost, neatent etc., ci uneori are comportamente necorespunzătoare.
  • În loc să critici, mai bine învaţă copilul comportamentele dezirabile: „Tu ai procedat aşa, dar nu a fost bine, era mai bine dacă procedai astfel“, sau, şi mai bine, pune copilul să spună cum ar fi fost mai bine să procedeze.
  • Când vorbeşti la nervi, imaginează-ţi că eşti în faţa unui judecător şi că „ai dreptul să nu spui nimic, ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta…“

Foto: shutterstock.com

Ultimul jurământ de Guvern în faţa lui Băsescu. „Miniştrii Pop şi Cîmpeanu au contribuit, prin distrugerea de instituţii ale educaţiei, la un fals în interes public”

Noii miniştri ai Guvernului Ponta 4 au depus în această dimineaţă jurământul la Palatul Cotroceni.
Foto: Marius Dumbrăveanu // Mediafax
La ultima ceremonie de învestire de Guvern din mandatul său, preşedintele Traian Băsescu a început cu excepţie de la regulile de protocol, cerând să vorbească înainte de jurământul celor nouă noi miniştri, pentru a-şi clarifica opoziţia faţă de numirea a doi dintre ei. Este vorba despre Liviu Pop şi despre Sorin Cîmpeanu, implicaţi în 2012 în "albirea" lui Victor Ponta în episodul plagierii lucrării de doctorat. De altfel, Băsescu a evitat la final să dea mâna cu Liviu Pop.
Dacă Liviu Pop era ministru al Educaţiei şi a dispus înfiinţarea unei noii Comisii de Etică, Cîmpeanu era membru CNATDCU, Comisia naţională care a răsturnat decizia de plagiat a Universităţii Bucureşti.
Băsescu a justificat astfel primirea celor doi la Cotroceni cu argumentul obligaţiei pe care are instituit-o în acest sens o decizie mai veche a Curţii Constituţionale din care a citat: "Numirea de către Preşedinte a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului". "Hotărârea Parlamentului este un act obligatoriu pe care preşedintele nu îl va refuza. ACesta este motivul pentru care voi primi azi jurământul domnului Pop şi al domnului ministru al Educaţiei care au contribuit prin distrugerea de instituţii ale educaţiei la un fals în interes public", a spus Băsescu, dându-le apoi miniştrilor microfonul pentru jurământ.

În loc de discursul de final, Băsescu a spus doar: "Vă doresc succes".
Ieşit de la Cotroceni, ministrul Sorin Cîmpeanu s-a declarat surprins de criticile lui Băsescu. "M-a surprins, nu înţeleg. În rest, nu am niciun fel de comentariu", a spus el, într-o intervenţie la Digi 24.
Înainte de ceremonia de învestitură, Sorin Cîmpeanu a relatat pentru Gândul versiunea sa asupra momentului în care s-a dat votul care l-a scos, scriptic, pe Victor Ponta de sub acuzaţia de plagiat. „Una dintre multele întrebări primite în comisiile reunite a fost şi asta, despre plagiatul lui Victor Ponta şi despre faptul că eu eram membru al Consiliul Naţional de Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNADTCU). Or, eu am explicat că nu am nicio tagenţă cu acest lucru. Eu am devenit simplu membru CNADTCU în aprilie 2012. Preşedinte al comisiei de specialitate am devenit în septembrie, când nu se mai discuta nimic despre plagiat. Asta le-am explicat  celor care m-au întrebat”, a spus noul ministru.
Nouă miniştri au depus astăzi jurământul. Este vorba despre Graţiela-Leocadia Gavrilescu, ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor în locul lui Korodi Attila şi al Doinei Pană, despre Mihai Tudose, ministrul Economiei, Comerţului şi Turismului care preia portofoliul de la Constantin Niţă şi, parţial, de la Florin Jianu, de Andrei-Dominic Gerea, numit ministrul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri în locul lui Răzvan Nicolescu şi al lui Florin Jianu, despre  Sorin Grindeanu care devine ministrul pentru Societatea Informaţională prin plecarea lui Răzvan Cotovelea, despre Sorin-Mihai Cîmpeanu, ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, despre Ioan Vulpescu, ministrul Culturii, despre Angel Tîlvăr, ministrul delegat pentru Relaţiile cu Românii de peste hotare şi despre Liviu-Marian Pop, numit a doua oară ministru delegat pentru Dialog Social.
De asemenea, Darius Vâlcov va fi învestit la Finanţe, cooptând şi fostul său portofoliu, Bugetul, iar Liviu Dragnea şi Daniel Constantin şi-au reluatjurământul de ministru după pierderea funcţiei de vicepremier.
Anca Simina este redactor al ziarului Gândul

25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara

În urmă cu exact 25 de ani, în 15 decembrie 1989, pe la 4.00-5.00 după-amiaza, doi-trei oameni, apoi zece, apoi patruzeci s-au adunat în faţa Bisericii Reformate din Timişoara, unde locuia pastorul Laszlo Tokes, care era arestat la domiciliu. A fost ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei.
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara (Imagine: Adrian Abrudan/Mediafax Foto)
Primul semnal că în România se vor schimba definitiv lucrurile şi că regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu îşi număra ultimele zile a fost dat în 15 decembrie 1989 la Timişoara, în faţa Bisericii Reformate, aflată în Piaţa Maria. Acolo locuia pastorul Laszlo Tokes, acuzat de spionaj şi trădare după ce acordase un interviu unei televiziuni din Budapesta, în care criticase regimul Ceauşescu.
Cu o săptămână înainte, la slujba de duminică, Tokes le spusese enoriaşilor că va fi transferat de la Timişoara într-un sat din Sălaj, cerându-le să fie martori la momentul evacuării sale din locuinţă.
În 15 decembrie 1989, începând cu ora 16.00, oamenii s-au adunat în faţa casei lui Tokes, care era arestat la domiciliu, iar dacă la început au fost două-trei persoane, în scurt timp numărul acestora a ajuns la câteva zeci. Oamenii au stat în grupuri fie în faţa locuinţei pastorului, fie în staţia de tramvai ori în faţa unei farmacii aflate vizavi de locuinţa lui Tokes.
Istoric: Laszlo Tokes a fost o unealtă a unor forţe
La acea vreme, istoricul de acum şi cercetător ştiinţific al Academiei Române Ioan Haţegan avea 42 de ani şi era angajat la Serviciul de carte veche de la Biblioteca Judeţeană din Timişoara.
"Mi-am dat seama că se întâmplă ceva şi generaţii întregi de istorici ar fi visat să trăiască o asemenea evoluţie a evenimentelor. În 15 decembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor se întâlneau istoricii şi discutau tot felul de lucruri, iar seara unii au spus «noi mergem să vedem ce e la popa ăla, am auzit că s-a adunat lume». Unii au fost, alţii nu. Cei care au fost, au văzut, au trecut şi au plecat. Atmosfera din Timişoara de acum 25 de ani era relativ încordată, pentru că în ultimii zece ani frigul, foamea s-au abătut asupra majorităţii populaţiei", spune istoricul Ioan Haţegan.
El consideră că Laszlo Tokes a fost doar o "unealtă" şi i se pare normal că Revoluţia a început de la Timişoara, deoarece acest oraş avea o foarte mare deschidere spre vestul Europei.
"De fapt, Tokes a fost o unealtă a unor forţe care, dacă nu au reuşit să pornească la Iaşi, au reuşit să pornească la Timişoara pentru că aici lumea, indiferent de religie şi etnie, este în general solidară, chiar dacă e vorba de un preot sau de oricine altcineva. Aici erau sârbii şi ungurii cu televiziunile, erau şvabii care mai veneau acasă şi era o cu totul altă atmosferă faţă de ce era în cealaltă parte de ţară", consideră Haţegan.
El spune că momentul 15 decembrie 1989 a fost, de fapt, un preambul a ceea ce urma să se întâmple mai întâi în Timişoara, apoi în întreaga ţară.
"Data de 15 decembrie 1989 a însemnat un preambul, de fapt. Pentru mine, Revoluţia din Timişoara a început când au venit sute de mii de oameni în stradă, în 20 decembrie. Până atunci au fost experimente, tragice, într-adevăr. În zilele de 20-22 am fost mândru de timişorenii mei. Veneau cei de la alimentaţie publică şi aduceau apă minerală. Au adus mere, pâine. Trei zile au fost ca o minune cerească. De aceea sunt mândru şi acum de Timişoara şi de timişoreni", afirmă Haţegan.
Fost muncitor care locuia în aceeaşi clădire cu Tokes: Era destul de ciudat că lumea s-a adunat. Stăteau paşnic, nu vociferau
În 15 decembrie 1989 a avut prilejul să fie în mijlocul evenimentelor, mai mult fără voia sa, şi Alexandru Cotoc, acum un pensionar în vârstă de 75 de ani. Pe vremea aceea era un simplu muncitor la fabrica AEM din Timişoara, iar în seara acelei zile se întorcea acasă de la serviciu.
În decembrie 1989, Cotoc locuia, împreună cu mama sa, şi locuieşte şi acum, în aceeaşi clădire în care se află Biserica Reformată din Timişoara şi unde îşi avea reşedinţa şi pastorul Laszlo Tokes.
Clădirea era păzită de oameni ai Securităţii, iar oricine intra sau ieşea din imobil era legitimat. Cotoc spune că începuse să se cunoască deja cu securiştii care păzeau.
"Am lucrat la AEM şi începuse să se întunece. Se făcuse ora 17.00 şi au început să se adune enoriaşii care aşteptau evacuarea preotului reformat Laszlo Tokes. Şi prima dată s-au strâns pe partea cealaltă, către farmacie, doi oameni, apoi trei, apoi zece şi au aprins şi lumânări. Nu vociferau, nu spuneau nimic. În momentul respectiv stăteam în casă, aveam mama imobilizată la pat. Ştiam de ce sunt adunaţi acolo", îşi aminteşte Cotoc.
Bărbatul spune că în 15 decembrie 1989 "nu a fost mare lucru" şi că seara lucrurile s-au liniştit.
"În data de 15 decembrie 1989, fiind vineri, practic nu a fost mare lucru, au fost doar enoriaşii care au venit să se solidarizeze cu pastorul Tokes. Nu erau mulţi, s-au adunat cel mult 40 de oameni. Au stat fie la farmacie în faţă, fie la colţ. Nu puteau intra pentru că erau de la Securitate la poartă. Ne legitimau pe cei care intram în imobil, ne întrebau cine suntem, cu ce scop suntem acolo. În 15 decembrie era destul de ciudat, aşa, că lumea s-a adunat. Stăteau paşnic, nu vociferau, dar treburile au luat amploare pe 16 decembrie. Maşina Securităţii era pe colţ, iar pe scări erau doi care făceau ture. Noi deja ne ştiam cu ei. Erau interesaţi cine vine la pastor", îşi aminteşte Cotoc.
Tokes: Nu credeam că manifestaţia de solidaritate cu mine din decembrie 1989 se va transforma într-o demonstraţie anticomunistă
La 25 de ani de la Revoluţie, Laszlo Tokes, care atunci avea 37 de ani şi era pastor la Timişoara, spune că nu a crezut nicio secundă că manifestaţia de solidaritate cu el se va transforma într-una anticomunistă.
El spune că ştia încă din 10 decembrie că urma să fie evacuat din imobilul parohial de pe strada Timotei Cipariu, motiv pentru care şi-a înştiinţat enoriaşii "că va avea loc acest act abuziv de evacuare forţată" şi a făcut un apel să vină pentru a fi martori paşnici. Vineri, 15 decembrie, era pe rol evacuarea sa şi a familiei sale de la parohia reformată din centrul Timişoarei, ca urmare a unei decizii judecătoreşti luate în 28 noiembrie, pe baza unui ordin al episcopului reformat al Oradiei Papp Laszlo, de a fi transferat în satul Mineu, comuna Sălăţig, din judeţul Sălaj.
"Am vrut să aplic metoda paşnică faţă de măsurile abuzive ale organelor statului şi nu aveam altceva în minte decât această împărtăşire a situaţiei. Nu credeam atunci că manifestaţia de solidaritate cu mine se va transforma într-o demonstraţie anticomunistă", spune acum fostul preot reformat.
Tokese susţine că înainte de evacuarea programată a fost hărţuit pentru a pleca singur din Timişoara, că "patru persoane mascate" i-au intrat în locuinţă, l-au lovit şi i-au spus să plece, că mai apoi au fost sparte geamurile locuinţei, iar Miliţia şi Securitatea au ajuns la concluzia că el ar fi înscenat spargerea.
"(...) am fost chemat şi la cabinetul de partid (la Comitetul Judeţean Timiş al PCR - n.r.), înainte am mai fost prelucrat şi de secretarul general de la Departamentul Cultelor, Mihai Ţeperdel, toţi ne-au interzis să mai ţinem adunări bisericeşti, reuniunile Prezbiteriului parohial şi orele de religie. Practic, am fost lăsat să fac numai slujbele de duminică şi slujbele de înmormântare, ca să mă hotărăsc mai repede să plec din Timişoara", spune Laszlo Tokes, care adaugă că din acest motiv şi-a trimis copilul de trei ani la bunici, la Dej.
Fostul preot mai spune că în 15 decembrie, dimineaţa, aştepta apariţia executorului judecătoresc, în casa parohială, ale cărei ferestre erau fără geamuri, acoperite doar cu scânduri din lemn.
"Aşteptam paşnic şi dându-mi seama că nu am ce face faţă de această decizie judecătorească, am aşteptat apariţia executorului şi organelor, dar în loc să sosească executorii, dis de dimineaţă, pe la ora şapte - şapte şi jumătate, am aflat că oamenii se adună în faţa locuinţei parohiale şi a bisericii. Într-o oră sau două s-au adunat foarte mulţi oameni, mulţi mi-au adus mâncare, căci în ultima vreme nu ni s-a îngăduit să facem cumpărături şi toţi cei care voiau să intre în clădire erau controlaţi ca să nu ne aducă mâncare şi lemne de foc. Oamenii au început să ne dea ce au adus pe ferestre, printre scânduri", relatează el.
La un moment dat, afirmă Tokes, acolo au sosit mai mulţi miliţieni, dar şi un oficial al Ambasadei americane.
"De la o distanţă de vreo 20 de metri, pentru că nu i s-a îngăduit să se întâlnească cu mine, s-a interesat de mine. Ulterior am aflat că se numea Dennis Curry, dar nu l-am mai întâlnit niciodată de atunci. Peste capul miliţienilor şi securiştilor în civil, care erau şi ei acolo, l-am informat asupra situaţiei nemaipomenite şi insuportabile de persecuţie şi intimidare pe care am suferit-o. Din câte am aflat ulterior, dânsul a fost luat de acolo şi niciodată nu l-am mai văzut", susţine Tokes.
Laszlo Tokes afirmă că, văzând această atitudine, enoriaşii adunaţi în faţa casei parohiale s-au revoltat: "Într-o clipă s-au întors împotriva miliţienilor şi i-au alungat. S-au apropiat, pur şi simplu, de ei şi le spuneau «Duceţi-vă de aici», «Nu aveţi ce căuta aici». Mi s-a părut ciudat în acea clipă că miliţienii şi securiştii au lăsat treaba lor şi au plecat, dar în acea oră, cam pe la nouă, nouă şi jumătate, noi practic am fost eliberaţi".
Tokes îşi aminteşte că enoriaşii au rămas în faţa clădirii parohiale şi s-au "înmulţit" de la o oră la alta, astfel că la prânz erau acolo "sute de oameni".
"Toţi cei care treceau pe strada principală, vecină cu strada noastră, Timotei Cipariu, s-au oprit şi mulţi au rămas şi au aderat la cei adunaţi, români şi maghiari, de toate etniile şi toate confesiunile (...) Din jumătate în jumătate de oră mă chemau în faţa geamului şi le ţineam cuvântul Domnului, le citam din Biblie, scurt, în maghiară şi în română", spune el.
Fostul preot afirmă că, la un moment dat, a încercat să "astâmpere" mulţimea, pentru că şi-a dat seama "că era periculoasă formarea unei demonstraţii de acest fel împotriva unei decizii judecătoreşti" şi nu a avut de gând să îi îndemne pe oameni la o demonstraţie. Spre seară însă, spune el, manifestaţia de solidaritate "s-a transformat într-o demonstraţie anticomunistă şi împotriva regimului".
În jurul orei 19.00, în faţa locuinţei parohiale a ajuns, potrivit fostului preot, "o delegaţie a oraşului", condusă de primarul de atunci al Timişoarei Petre Moţ şi din care mai făceau parte şi alte persoane, inclusiv un secretar de partid, care "a încercat să potolească mulţimea".
"Cauciucul maşinii cu care a venit delegaţia a fost spart, iar oamenii puteau linşa membrii delegaţiei, aşa că am ieşit în poartă şi i-am protejat. Am intrat în casă, iar apoi primarul a ieşit cu mine la fereastră şi s-a adresat mulţimii să plece acasă, ceea ce am spus şi eu, pentru că mi-am dat seama în ce pericol se aflau acei oameni. N-am reuşit, ba mai mult, parcă ar fi aruncat cineva ulei pe foc. Primarul a promis atunci că voi rămâne la parohie, că vor fi reparate ferestrele, dar oamenii nu l-au crezut", povesteşte el.
Tokes afirmă că "din stradă s-a auzit o voce, iar apoi şi altele, susţinute apoi de toată lumea, care a cerut să se aleagă o delegaţie care să negocieze cu trimişii oraşului şi partidului, fiind aleşi printre alţii Gazda Arpad, jurnalist din Cluj, Istvan Ion şi alte persoane, cărora primarul le-a promis că mutarea mea va fi oprită".
După plecarea delegaţiei, spune Tokes, oamenii nu s-au mai mulţumit însă cu "pretinsa rezolvare" a cauzei sale, "ci au continuat acea demonstraţie spontană şi au rămas ca un lanţ viu în jurul parohiei şi bisericii".
"Unii au continuat să ne păzească, cu lumânări în mână, toată noaptea", adaugă el.
În 17 decembrie, Tokes, soţia sa şi prietenul său Gazda Arpad aveau să fie arestaţi. Ei au fost duşi la Mineu, în Sălaj, unde în 22 decembrie au aflat despre fuga lui Ceauşescu. La Timişoara, fostul preot s-a întors, împreună cu soţia sa, abia în 15 ianuarie, iar apoi a fost invitat să participe la Bucureşti la înfiinţarea Frontului Salvării Naţionale, de către Ion Iliescu, cel care preluase de facto conducerea statului. "Domnul Iliescu mi-a spus că el se ocupă de români, eu să mă ocup de maghiari, ca să legitimăm FSN, dar am refuzat", spune Tokes.
Dacă în 15 decembrie 1989 lucrurile erau paşnice la Timişoara, o zi mai târziu sute de oameni, indiferent de religie sau etnie, s-au solidarizat şi au ieşit în stradă. Punctul de întâlnire a fost Piaţa Maria, acolo unde funcţiona şi încă funcţionează Biserica Reformată şi unde cu o zi înainte un grup de curajoşi au ieşit să îl susţină pe pastorul Laszlo Tokes. Tot atunci, în 16 decembrie 1989, primii miliţieni au fost scoşi în stradă să potolească spiritele.
Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »
 




comentează și tu Momentan sunt 13 comentarii